marți, 6 septembrie 2016

O noua cale

Pentru ca de luni de zile sunt datoare o explicatie, dar pentru ca pana astazi nu am reusit sa scriu un rand, incep prin a-mi cere iertare. Viata mea, care de cand m-am mutat in Belgia oricum nu mai era asa de linistita cum mi-as dori eu si cum ar fi bine pentru mine, s-a schimbat din luna mai intr-un mod drastic: am devenit membru in consiliul de administratie al Asociatiei "Natürlich leben e.V." (A trai natural). Aceasta asociatie este succesoarea Aliantei pentru Sanatate, care din pacate, dupa marea trecere a lui Franz Konz in celelalte lumi, a declarat la inceputul anului 2016 faliment.  Povestea este lunga si urata, asa ca prefer sa nu o povestesc, caci tot nu foloseste nimanui. Dar pentru ca munca de-o viata a atator oameni faini sa nu se imprastie  precum praful in vant, noi, cativa fosti membri hotarati, am infiintat o noua asociatie si am preluat asa din mers mostenirea lui Franz Konz si a celorlalti pionieri ai hranei vii din intreaga lume. 
Am reusit sa scoatem in iulie primul numar al revistei (un numar de urgenta, care a aparut numai ca editie online - AICI puteti citi revista). 
Acum apare numarul 2 al revistei, ca editie printata, iar asociatia va fi prezenta la Rohvolution (Targul de Hrana Vie din Germania), la Speyer (17-18 septembrie 2016)  si la Mülheim a.d.Ruhr (5-6 noiembrie 2016) cu propriul stand. 
Pentru ca nu avem mijloace financiare si suntem 100% dependenti de sponsori, merg toate lucrurile foarte greu si incet, asociatia functioneaza inca destul de defectuos (am avut deja o multime de "pane"), desi toti (suntem inca foarte putini) muncim pe branci si ne luptam simultan pe nu stiu cate planuri (AICI toate activitatile pe care le organizam in urmatoarele saptamani). Dar asa este la orice inceput! Cum ii scriam unui prieten care ma sfatuia, pentru a ma proteja, sa las totul balta: "La vieille Garde meurt mais ne se rend pas!". Pentru mine ar fi ca si cum l-as trada pe Franz - aceasta ar fi multumirea mea pentru tot ce mi-a dat el mie !?! Chiar daca poate nu vom avea succes si vom fi obligati sa acceptam ca ideea noastra nu functioneaza in practica, macar nu imi voi putea reprosa niciodata, ca nu am incercat tot ce mi-a stat in putinta.
Acum stiti de ce nu am mai scris si am fost ca disparuta. Va rog din suflet sa ma iertati, sper ca o sa ma intelegeti. Si m-as bucura tare mult, sa ma revad, macar cu o parte din voi, la targ la Speyer, ca in 2012, cand am avut la stand foarte multi romani (este de necrezut, cate de mare si de raspandita este comunitatea raw vegan romaneasca!).
Programul detaliat al targului il puteti citi aici: http://rohvolution-messe.de/messemagazin/ (anuntul ascociatiei noastre este la paginile 36 si 37).
Eu va astept cu mare drag, la standul 307 (im Kleinen Saal)!
Mihaela

Este foarte bine sa privesti lumea din cu totul alt unghi: caci atunci totul poate deveni posibil......


sâmbătă, 9 iulie 2016

De când am început sã mã iubesc pe mine însumi

De când am începu
t sã mã iubesc pe mine însumi
Dupa mine, nu se poate dobandi o sanatate buna si stabila, à la longue, atata timp cat ne ocupam numai de ce punem in farfurie. Sau cel mult, mai avem si grija sa ne miscam regulat. Cunosc multi raw food-isti care cred ca detoxul fizic (hidroterapia colonului, postul negru, sauna si toate celelalte "cure de detox" de care este plin Internetul)  reprezinta cheia sanatatii. Arhetipul acesta il cunoastem de altfel cu totii, sunt pline grupurile de pe Facebook de astfel oameni, in plina acidoza, care toata ziua nu fac decat sa-i desfiinteze pe ceilalti, calcandu-le sufletele si  inimile in picioare (unul dintre motivele pentru care m-am retras eu de pe toate grupurile de pe FB - mult prea multa energie negativa comasata! - recomand cu mare caldura!). Cine nu face insa un detox si la nivelele emotional, mental si spiritual, va bate mult si bine pasul pe loc, in ciuda hranei super-sanatoase pe care o mananca!
Intr-un anumit fel, tot o cina cea de taina.....
Acum un an, la Viscri, ascultam seara de seara cuvintele de suflet ale unor oameni frumosi. Intre textele alese de mine, a fost si poezia atribuita lui Charlie Chaplin, "De când am început sã mã iubesc pe mine însumi" (mai jos, traducerea exceptionala a Vioricai Juncan, pe blogul ei gasiti nenumarate si nepretuite comori pentru minte si suflet - totusi eu am inlocuit numai cateva cuvinte cu altele, care mi s-au parut mie mai potrivite pentru mine). 
Iubirea de sine este deosebit de importanta pentru starea de sanatate, cum subliniaza si Louise Hay mereu, in toate cartile ei: primul pas al calatoriei catre sanatate, este iubirea de sine. Iar cine nu se iubeste pe sine, nu va putea sa iubeasca in realitate pe nimeni si nimic....

 De când am început sã mã iubesc pe mine însumi

De când am început sã mã iubesc pe mine însumi,
am înţeles că în orice circumstanţã,
eram la locul potrivit, în momentul potrivit,
si totul se întâmplã exact la timpul potrivit.
Şi atunci am putut să devin calm.
Astăzi numesc aceasta
încredere în sine.

De când am început sã mã iubesc pe mine însumi,
am aflat cã chinul şi suferinţa emoţională
nu erau decât semnale de avertizare
cã merg împotriva propriului meu adevãr.
Astăzi ştiu că aceasta este autenticitate.


De când am început sã mã iubesc pe mine însumi,
am încetat să vreau o viaţă diferită
şi am început să văd că tot ceae ce mã înconjura
era o invitatie la creşterea mea personală.
Astăzi numesc aceasta maturitate.

De când am început sã mã iubesc pe mine însumi,
am înteles cât de ofensat poate fi cineva
din faptul de a forţa o persoană,
în singurul scop de a obţine ceea ce vreau eu,
ştiind bine că nu era momentul si cã nu era pregãtitã pentru aceasta,
chiar dacã aceastã persoanã eram eu.
Astăzi numesc aceasta respect..

De când am început sã mã iubesc pe mine însumi,
Am început să mă eliberez de tot ce nu este bun pentru sãnãtatea mea:
alimente, oameni, lucruri, situaţii, tot ceea ce mã trage în jos
si departe de mine.
La început am numit aceasta egoism sãnãtos.
Astăzi ştiu că aceasta este iubire de sine.

De când am început sã mã iubesc pe mine însumi,
am încetat furtul din timpul meu
şi m-am oprit din a face planuri mari,
am abandonat mega-proiectele de viitor.
Astăzi, fac doar ceea ce îmi aduce bucurie si fericire,
lucruri pe care îmi place sã le fac si care îmi bucurã inima,
si le fac în felul meu şi în ritmul meu.
Astăzi numesc aceasta simplitate.


De când am început sã mã iubesc pe mine însumi,
Am încetat să caut să am întotdeauna dreptate
Si de atunci am gresit mai putin.
Astăzi am descoperit cã aceasta este modestia.

De când am început sã mã iubesc pe mine însumi,
Am încetat să trăiesc în trecut
şi să mă îngrijorez de viitor.
Astăzi, trăiesc în prezent,
acolo unde se petrece TOTUL.
Astăzi, trăiesc o singură zi odată.
Şi numesc aceasta
împlinire.

De când am început sã mã iubesc pe mine însumi,
Am înţeles cum mintea mea putea să mă tulbure şi să mă îmbolnãveascã.
Dar dacă o pun în slujba inimii mele,
ea devine un aliat foarte preţios!
Astãzi numesc aceastã conectare
întelepciunea inimiiIMII.

Nu mai trebuie să ne fie fricã de dispute, de confruntãri
sau de orice alt fel de probleme cu noi însine sau cu ceilalti.
Chiar si stelele se ciocnesc. Si din coliziunea lor
noi lumi se nasc...
Astãzi stiu cã Aceasta este Via
ţa.

Maine plecam in vacanta, intr-o calatorie de inima si suflet, in care voi incerca sa scap macar de o parte dintre grijile din bagajul inimii si bolovanii de pe suflet, care s-au cam adunat si la mine in special in ultimii ani de viata, in ciuda tuturor lucrurilor pe care le stiu. Caci nu conteaza cat stii, ci cat transpui in propria viata. Indiferent despre ce este vorba....
Va doresc tuturor, sa va bucurati din plin de zilele de vara, de copiii vostri, ingerii pazitori pe care ni i-a trimis Dumnezeu, de frumusetea naturii si de puterea ei vindecatoare, de soare, de aer, de apa, de pamant - adevaratele si singurele lucruri fara de care nu putem trai ....  
Cu mare drag, pana in septembrie voi fi absenta, de aceea, am sa va rog sa nu va suparati, ca nu voi putea raspunde pana atunci. 

vineri, 17 iunie 2016

Cel mai bun aluat raw vegan EVER!

Sunt tot in mari, minunate si bune schimbari si transformari. Tot cam ingramadita de planuri mari si de un timp care nu vrea sa se lungeasca, dar fericita, sanatoasa tun si multumita. Imi cer iertare ca nu mai reusesc sa raspund la toate mesajele, voi incerca candva sa recuperez, deocamdata insa imi este absolut imposibil sa o fac.

Astazi revin, iar pe fuga si din scurt, cu cea mai buna reteta de aluat raw vegan. Ever, ever, ever!!! De atatia ani de cand ma ocup de hrana vie, am incercat multe retete de aluat raw. Niciuna nu m-a multumit 100%: prea uscate, prea complicate, prea costisitoare, prea mari consumatoare de timp, prea fade, prea neaspectoase, prea putin gustoase, cu prea mult gluten samd. Pana am descoperit la Cara Brotman reteta de mai jos. A inceput sa-mi ploua in gura numai de cum am vazut fotografiile..... Si intr-adevar, reteta este o adevarat capodopera culinara!! Cara Brotman, prietena lui Markus Rothkranz si sora lui Juliano Brotman (cu care a deschis si condus ani de zile unul dintre primele restaurante raw vegan din USA), este foarte, foarte talentata, are retete foarte faine, originale si usoare.   Si este foarte la locul ei, modesta (habar nu aveam pana de curand, ca a lucrat atatia ani cot la cot cu Juliano), draguta si cumsecade, mie imi este tare, tare simpatica (din pacate nu o cunosc personal).
La sfarsitul postarii, gasiti si filmele cu Cara si Markus, eu traduc aici reteta pentru cei care nu cunosc limba engleza si nici nu poseda aparatura raw vegan performanta.

Focaccia, pizza, bruschetta,  naan, chapati, wraps.....



Ingrediente aluat: 
- pulpa de nuca de cocos tanara (AICI cum se sparge nuca de cocos si inca o reteta fantastica);
- ceapa;
- optional seminte de chia, tarate de psyllium sau seminte de patlagina lata;
- putina apa de izvor.

Se mixeaza pulpa nucii de cocos cu apa si ceapa. Nu aveti nevoie de cine stie ce mixer de sute de  Euro, chiar si un mixer vertical ieftin reuseste sa faca acest aluat! Se intinde pe o foaie de copt, se adauga ulei, sare, piper, condimente, legume si tot ce va trece voua prin cap, in functie de ce produs final vreti sa obtineti.
Pentru focaccia: ulei, sare, piper, oregano uscat, ceapa taiata subtire, patrunjel verde, usturoi.



 Pentru diferite tipuri de bruschetta:

 Pizza, cu sos de rosii facut numai din rosii crude:

 Ca wraps, cu maioneza de migdale (reteta AICI) si sos de rosii si legumele si verdeturile preferate.
Pentru naan si chapati alegeti mirodenii specifice bucatariei indiene.
Se poate usca la soare (vara), pe calorifer (iarna) sau in cuptorul electric potrivit la 45°C, lasand usa intredeschisa. Se intoarce dupa 3-4 ore si se mai lasa o ora la deshidratat. Si vedeti iar, ca in realitate nici macar de aparat de deshidrata nu aveti nevoie, ca sa faceti adevarate vraji raw vegan.....

Reteta Carei Brotman: Garlic Naan recipe (raw vegan) Gluten-free, wheat-free:

Reteta lui Markus de pizza (el are un umor foarte placut, filmele lui sunt adevarate comedii):


Pofta mare!

joi, 12 mai 2016

Wilhelm Fiebiger (99 de ani), un om care nu poate fi decat iubit....

Am revenit de la Congresul "Imbatranim - ramanem sanatosi" si as avea atat de multe comori de impartasit, dar domnul Timp, este de parere ca ar fi totusi mai bine sa ma limitez la esential.
Congresul a fost iar exceptional, asa de multi oameni faini adunati laolalta creeaza o energie cu totul dosebita. Cine este deschis, poate profita tare mult de astfel de evenimente si isi poate reincarca intr-un mod foarte placut si simplu "bateriile sufletesti"!  
Am mancat hrana vie de calitate, am ascultat muzica ingereasca (alaturi de Mozart, Strauss & Lehar, am avut privilegiul sa ascultam si un muzician cu totul iesit din comun: Ojas) si am supt pur si simplu vorbele unor profesionisti cu o experienta greu de egalat: Prof. Claus Leitzmann, Dr. Petra Bracht, Roland Liebscher-Bracht, Manfred Bruer, Elke Neu si Wilhelm Fiebiger (AICI programul pentru 2017, cand va avea loc un congres cu totul special: caci Willi implineste anul viitor 100 de ani!).



Bineinteles ca punctul culminat l-a constituit discursul lui Wilhelm Fiebiger (AICI articolul despre Willi). Si desigur ca nu a lipsit nici anul acesta  demonstratia live de stat in cap! Am facut multe fotografii, dar majoritatea sunt miscate, caci Willi nu se multumeste sa stea "numai" pasiv  in cap, ci isi antreneaza concomitent si alte parti ale corpului care nu ar fi altfel foarte solicitate de acest exercitiu (de exemplu, gambele si  labele picioarelor).
 


 Willi si-a citit notitele FARA ochelari si desi participa de 5 ani la congres, a fost si de data aceasta foarte emotionat. Caci el face totul din inima lui buna si curata ca apa de izvor, pentru a servi oamenilor, pentru a-i ajuta sa-si regaseasca santatea si sufletele,  pierdute cumva in valtoarea anilor si a evenimentelor din viata. Faima sau banii nu joaca pentru el absolut NICIUN rol!!  Willi a ramas in continuare un om simplu si modest, de exemplu, a fost o intreaga tevatura, ca sa fie convins sa accepte sa se faca un film cu  si despre el......

Este clar ca eu nu pot decat sa-l iubesc tare mult pe Wilhelm, de la suflet la suflet, si nu contenesc sa-i multumesc Cerului ca mi-a scos in cale astfel de oameni!
Si asa va doresc si eu astazi voua, cat mai multi purtatori de lumina si aducatori de pace pe calea vietilor voastre!

Cu tot dragul,
Mihaela Walter

joi, 28 aprilie 2016

Doamna Ibrian si Nelly

Nebanuite si neasteptate sunt caile vietii - una dintre temele mele preferate..... Cu cat trece timpul, cu atat devin mai sigura, ca nimic nu este intamplator, ca totul are un sens profund, ca viata se desfasora dupa un plan perfect, pus la punct pana la ultimul amanunt. Noi, oamenii obisnuiti, remarcam de cele mai multe ori ca se intampla ceva special de-abia atunci cand incep sa apara "coincidentele". Aparent intamplator, de multe ori intr-un mod de-a dreptul straniu si cateodata la marginea imposibilului, se leaga mersul lucrurilor cu al lumii intr-un iures de nestavilit si de nestapanit.  Mai modern si mai "in", vorbim astazi de sincronicitate.....

Astazi, o poveste frumoasa cu doamna Elena Nita Ibrian si Nelly Reinle-Carayon.  La prima vedere, nu ar parea sa aiba ele prea multe in comun - cel mult mancarea cruda, in acest caz concret, sarmalele din bucataria fara foc. Dar la a doua vedere, apar tot felul de elemente ale unui puzzle divin, care se potrivesc dintr-o data perfect unele cu altele. Si mie incepe sa mi se faca pielea de gaina......

Pe 2 noiembrie, cu 10 zile inainte de ziua doamnei Ibrian (nascuta pe 12 noiembrie), imi scrie Nelly (nascuta pe 13 noiembrie) sa ma intrebe de reteta de sarmale, pe care le mancase, facute de mine, cu 5 ani inainte, la un potluck organizat la ea acasa. Evident nu le uitase (aici nu uit sa ma bat singura mandra pe umar si sa ma felicit!)....  Ii trimit a doua zi reteta, iar in saptamana urmatoare, exact in saptamana cu aniversarile celor doua, ce credeti ca oferea Nelly in bistro-ul ei raw vegan din Speyer??? Da, ati ghicit: SARMALE. Dupa reteta doamnei Ibrian. Va puteti imagina ce s-ar fi bucurat buna doamna Ibrian, sa vada ca pana si in restaurantele din Germania ii sunt munca si ideile apreciate? Si asa incepe timpul sa se destrame, spatiul sa se dizolve, iar in urma ramane numai o lumina alba, curata si stralucitoare.....

Pe Nelly am cunoscut-o la acel potluck din 2010, si de atunci ne-am vazut doar destul de rar si de cele mai multe ori pe fuga. Dar eu simt un déjà-vu, ce nu-mi da pace, caci parca ne cunoastem de mii de ani. Si ma gandesc foarte des, caci nu pot uita, cum m-a felicitat Nelly de Craciun in limba romana (pe care ea nu o vorbeste)....... Pe doamna Ibrian nu am mai apucat sa o cunosc personal, noroc ca am vorbit tare mult numai la telefon. La fel si cu ea, nu am comunicat nicio clipa de la strain la strain, ci de la suflet la suflet, peste timp si spatiu, in lumina si bucurie....

Ultima data am fost la Nelly in martie, pe drum spre un seminar, am facut, ca de obicei de cate ori calatoresc prin Germania, pauza la ea in bistro (Bistroh - un joc de cuvinte, in limba germana roh inseamna crud). Avea in meniul saptamanii burger si fiica mea a tinut mortis sa-l incerce. I-a placut, desi nu a reusit sa NU faca comparatii cu varianta gatita, eu l-am devorat la randul meu, fotografiile cred ca va vor spune totul:

Nelly are acum un ajutor tare fain in bucatarie, un fel de zana raw vegan, dupa mine cel mai talentat raw chef ( si eu am avut sansa sa incerc creatiile multor bucatari raw renumiti!): Christin.

 Fiica mea nu se lasa de asemenea impresionata de sfaturile mele legate de combinatii proaste si isi comanda de fiecare data la sfarsitul mesei si desert, in saptamana respectiva si-a ales tortul "Donauwelle":
 Asa de frumos este chez Nelly:


La plecare, Nelly mi-a strecurat repede inca o doza cu un dar de la sufletui ei pentru sufletul meu: o sarma mare si grasa cu sos de ardei si rosii. Si imi arata si reteta de sarmale salvata pe telefon. Din pacate, am fost hulpava (caci arata perfect, mirosea nemaipomenit de bine si a avut un gust grozav  - doar varza murata era putin cam tare, aceasta este insa mare problema in Germania cu varza murata, rar se gaseste o varza de caliatte, ca in Romania!) si am mancat-o, fara sa ma gandesc sa-i fac mai intai o poza...... Iertare, iertare, oameni buni!!!!

Deci daca aveti cumva si voi drum vreodata pe la Speyer, poate va gasiti si ceva timp pentru o masa gustoasa si o portie mare de energie pozitiva!

Update: Din fericire, a pus Nelly poze cu sarmalele ei pe FB si Instagram: