joi, 13 ianuarie 2011

RAW FOOD BACKSTAGE

 După ce am citit comentariile de la postarea precedentă (pentru care vă mulţumesc tuturor mult de tot), mi-am dat seama cât este de important să mai povestesc câte ceva despre începuturile mele cu hrana vie.  Mai ales experienţa   Deliei m-a impresionat mult de tot, sunt tare multe lucruri simple,  care ar trebui spuse neapărat mai întâi de toate.
 După cum probabil ştiţi deja, eu am aproape 4 ani de hrană vie în spate, DAR am  renunţat la zahăr şi la făina albă de peste 10 ani, de circa 9 ani, am renunţat la mărfurile cumpărate care conţineau aditivi alimentari, cu 7-8 ani în urmă, am încetat să mai mănânc carne, iar de aproximativ 6 ani, am renunţat şi la lapte şi la produsele lactate, trecând la un regim vegan de hrană (date aproximative, eu nu mi-am stabilit niciodată o dată exactă, de la xx.yz.200Y nu mai mănânc carne de exemplu, de aceea trecerea a fost întotdeauna foarte fluidă şi fără să se resimtă puternic, dezavantajul este că nu mai pot spune acum cu exactitate, când s-a întâmplat  lucrul respectiv).
  Faptul că eu am citit atât de mult, m-a ajutat enorm să îmi accept şi greşelile şi slăbiciunile, m-a ajutat să nu renunţ după prima cădere (au fost mai multe, dar uşoare) şi  m-a ajutat să nu-mi pierd speranţa, deşi problemele mele cu pielea, nu au dat decât de abia după  UN AN de zile semne uşoare că au de gând să bată în retragere. După aproximările mele bazate pe experienţa acumulată la Alianţa pentru Sănătate din Germania,  peste  95% dintre oamenii care au descoperit hrana vie, nu au reuşit să facă trecerea de la o zi la alta, nu au reuşit să fie direct consecvenţi pe o perioadă mai lungă de timp, nu au reuşit să nu repete greşelile specifice începutului, greşeli pe care le-au comis în principiu aproape toţi, de la David Wolfe până la Markus Rothkranz, de la profesorul Arnold Ehret sau dr. Shelton şi până la Viktoria Boutenko. Bineînţeles că există şi câteva, foarte puţine excepţii, persoane care au reuşit în timp record să înlocuiască cârnaţii şi fripurile cu spanac şi fructe, care nu au mai căzut niciodată în ispita unei mâncări gătite, care au respectat cu stricteţe toate regulile de sănătate, ş.a.m.d. Dar eu v-aş propune să nu ne orientăm  deloc spre aceste câteva persoane de excepţie, ci mai degrabă să privim spre cei mulţi, spre cei care au învăţat ceva, mai ales din  PROPRIILE greşeli, spre cei care încet-încet, cu paşi mici, renunţând treptat la câte un obicei nesănătos,  au ajuns cândva exact  la fel de departe ca şi ceilalţi....
Voi începe ( în curând) să ţin un soi de jurnal cu ceea ce mănânc eu zilnic, dar trebuie să va spun sincer, că în urmă cu aproape 4 ani viaţa mea cu hrana vie şi modul meu de alimentaţie arătau cu totul şi cu totul altfel ca în  ziua de azi. Începând de la cantităţile enorme de alimente consumate într-o singură zi şi ajungând până la combinaţiile absolut nefericite ale unor alimente care nu ar fi trebuit combinate sub nici o formă, începând de la încrâncenarea şi ambitionarea uşor prostească cu care am pornit eu atunci la drum şi până la mustrările enorme de conştiinţă pe care le sufeream la orice pas "pe de lături", nu am ratat  nici eu nimic din eşecurile trăite de cei  mulţi adepţi ai regimului de viaţă cu hrana vie. Aşa cum sublinia şi David Wolfe în cartea sa Sunfood Diet, acum, după atâţia ani, mi se pare şi mie  mult mai important să încerc să  vă conving să apreciaţi şi să vă bucuraţi (şi eu cu voi) de fiecare păsuleţ pe care îl faceţi, să conştientizaţi că fiecare obicei nesănătos la care renunţaţi, fie el (aparent) cât de mic, e un mare pas înainte, contează mult mai mult să fiţi relaxaţi şi deschişi către viitor şi să faceţi ceva, decât să faceţi totul "perfect" dintr-o data.  David sublinia şi că nici nu este aşa de bine să-ţi fixezi direct un ţel de 100% raw food,  deoarece este foarte greu de atins, e mult mai uşor şi mai comod, să începi  mai  mic şi mai modest şi să decizi pe drum, în funcţie de cum evoluează lucrurile în viaţa  fiecăruia dintre noi, cum şi cât de departe mergi.
 Toţi au început cu tot felul de "gourmet creations" complicate şi foarte numeroase de raw food şi toţi au ajuns cândva la plăcerea, mult mai mare, de a muşca pur şi simplu dintr-un fruct cules cu propria mână direct dintr-un copac.....Cum spuneau strămoşii noştri: "nimic nu este nou sub soare"?????
Şi uite aşa, din greşeală în greşeală,  am ajuns şi eu cândva în aceşti patru ani la 100% hrană vie. Câştigul a fost enorm şi s-a meritat tot drumul până aici, am descoperit o stare de sănătate, pe care sincer vorbind  nu o consideram ca fiind posibilă de atins (adică pe mine nu mă mai doare,  nu mă mai înţeapă, nu mă mai ţine, nu mă mai apasă absolut NIMIC,  nu mă mai  îmbolnavesc, am o energie incredibilă, etc. - dar remarc orice mică abatere,  chiar şi 2 curmale consumate peste măsură îmi trag semnalele de alarmă), l-am regăsit pe Dumnezeu, m-am regăsit pe mine însămi, mi-am regăsit sufletul rătăcit,  am atins cumva  iar liniştea sufletească ce-mi aduce aminte de copilărie. Mă întreb de multe ori, cine era domnişoara aceea drăguţică şi slăbuţă, îmbrăcată (cu  foarte multe sacrificii) după ultima modă, care trecea ţoncănind cu pantofii cu toc pe coridoarele unui minister bucureştean.....Şi-mi dau seama cât de puţin mai am eu în comun cu ea şi nu pot să nu mă bucur dintr-o data mult de acest lucru.... Şi de aceea, nu pot încheia acum înainte de a vă povesti ceva din acele timpuri, o povestea care mi-a venit de ieri în cap, probail pentru că de abia acum, după  peste16 ani, i-am înţeles cu adevărat semnificaţia. Într-o zi, era un eveniment deosebit la minister, ori venea o delegaţie, ori era ziua de naştere a unui coleg, nu-mi mai aduc aşa de bine aminte, în orice caz, eu apărusem la birou foarte împopoţănată, cu un costum  tailleur "ultimul răcnet", cu pantofi cu tocuri de cel puţin 7 cm, fardată, coafată,  cu toate celelalte accesorii necesare unei astfel de ţinute. Ziua mea la birou începea mereu cu cel puţin două CĂNI de cafea, ne comandam  toţi bineînţeles cel puţin un pepsi light pe zi (norocul nostru că erau lucuruile aşa de scumpe, că altfel...), ne mai cumpăram şi mai ştiu eu ce prăjituri sau mezeluri, iar  în ziua respectivă a avut loc şi aceea masă festivă, la care cu siguranţă nu am stat eu şi m-am uitat, ci am băgat cele mai mari prostii în mine. Masa s-a terminat, ne-am întors în birourile noastre şi eu am simţit cum încep să mă umflu. Mai întâi am fost nevoită să-mi scot inelele, după care a trebuit să-mi deschid nasturele de la fustă, după care am constatat că pantofii "mi-au rămas" în câteva ore cu cel puţin două numere mai mici!!!!! Mi-am dat seama ca aşa nu ajung în nici un caz acasă şi în disperare de cauză, m-am dus la magazinele de peste drum şi mi-am cumpărat o pereche de espadrile şi aşa am apărut seara la mama acasă, cu fusta descheiată, cu espadrilele care nu se potriveau de nici o culoare cu costumaşul cu care eram îmbrăcată, cu bijuteriile în geantă, după ce mă bătusem aproape în metrou pentru un loc pe scaun, deoarece abia mă mai ţineam pe picioare. Şi acum urmează întrebarea cheie: credeţi că am priceput eu atunci ceva din toată povestea aceasta, că trebuie să-mi schimb radical şi fără întârziere modul de viaţă şi de alimentaţie??? Rapunsul (trist) îl primiţi dacă citiţi începutul postării.......
 De aceea, vă doresc eu vouă acum mult mai multă înţelepciune şi linişte sufletească, căci altfel este tare greu de făcut ceva, egal ce ne propunem. În acest sens, va mai recomand cu mare căldură articolul preotului Iosif Ciolan, publicat de  Natalia, sunt sigură că o să vă placă mult.
Şi pentru că  Markus Rothkranz are un talent deosebit de a convinge lumea, uitaţi şi părerea lui despre plantele din floră spontană:

21 de comentarii:

  1. Wow, wow, wow!!!
    Iar mi-ai iluminat ziua!
    Multumesc mult ca existi si ca impartasesti bucatele din tine!
    Si continua sa scrii despre plantele spontane...eu voi incerca sa le gust si sa le introduc in hrana zilnica...
    Te imbratisez cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  2. Si eu te imbratisez si te sarut pe amandoi obrajii! Si tin pumnii!!

    RăspundețiȘtergere
  3. Draga Mimi,
    Iti multumesc tare mult pentru "confesiunile" tale care, sunt sigura, sunt utile atat celor mai noi intr-ale stiului de viata crud, cat si celor mai "avansati".
    Eu mananc crud de peste un an de zile, dar am observat de vreo 6 luni ca mi se ingalbenesc dintii, desi mananc multe verdeturi si susan. Tu cu ce te speli pe dinti? ...eu am abandonat pastele de dinti din comert, acum folosesc argila sau sare de mare, dar dintii raman ingalbeniti...
    Multumesc si abia astept restul posturilor de pe blog!

    RăspundețiȘtergere
  4. Draga Mimi,
    cat de frumos stii tu sa ne povestesti si sa ne incurajezi asa subtil si de la sine ca DA SE POATE! incet, cu rabdare putem sa ajungem la un nivel de sanatate superior decat cu cel care suntem obisnuiti si asta doar daca invatam sa "ne nastem a doua oara" sa renuntam la prostele obiceiuri culineare, sa ne reapropiem de natura si de ceea ce Dumnezeu a avut in plan cand ne-a creat! Astept cu nerabdare sa ne mai impartasesti franturi din drumul tau parcurs pana acum ca sa ajungem si noi sa umblam pe acceasi drum!

    RăspundețiȘtergere
  5. Draga Gabriela,
    Si eu ma spal pe dinti tot cu argila sau sare si de 2-3 ori pe saptamana cu bicarbonat de sodiu. Eu nu am avut nicodata dintii albi stralucitori, de aceea nu pot sa spun ca am constatat acum o diferenta. Normal ar fi insa, ca la un consum mare de verdeturi sa nu ai probleme. Ce-ai zice daca ai mai povesti si altele din experienta ta? Blogul acesta iti sta cu drag deschis!
    Draga mea Anonimutza,
    Cat de frumos le spui.....
    Va multumesc mult de tot la amandoua!

    RăspundețiȘtergere
  6. Draga Mimi,
    Exact pentru mine ai scris azi, chiar eram necajita ca imi e greu si ca nu stiu cum sa-mi mai fac meniul, ce sa las si ce nu. Eu am vrut sa fac trecerea la raw deodata, am zis gata, am hotarat si asa voi face. Carne nu mai mananc de jumatate de an, nu simt nici un regret dupa ea, lactate am mancat foarte putin (imi mai completez salatele cu putina telemea de capra), zahar si faina nu mananc demult (nici nu imi placeau), dar am mai mancat peste . Si nu am mai vrut sa mananc nici gatit, si imi e greu sa-mi gasesc ceva in afara de salate (si cu germeni), fructe si suc . Da, trecerea se realizeaza greu deodata, organismul, obisnuinta, ne mai trag inapoi de la ce ne-am propus. Am tot citit , cat am putut de mult , incerc sa invat din exprienta altora, si pentru ca in jur meu nu am pe nimeni vegan ori raw , imi gasesc pe internet persoane de la care sa invat, una draga mie tu fiind. Imi doresc sa pasesc in urma ta pe acest drum al sanatatii si tie iti doresc sa ai puterea sa ne impartasesti in continure din experienta ta. Te sarut cu drag.

    RăspundețiȘtergere
  7. Dragele mele,
    Ma bucur mult daca v-am fost cat de putin de folos. Va tin mai departe pumnii, mai ales celor care nu au in jurul lor pe nimeni care sa-i inteleaga sau sa-i sustina, de cele mai multe ori este exact invers, esti combatut mai rau ca un gandac de Colorado (mi s-a intamplat si asta)......
    Cat despre problematica dintilor, foarte interesant este si urmatorul articol, scris de un medic stomatolog:
    http://www.formula-as.ro/2009/891/medicina-naturii-44/cum-sa-ne-ingrijim-dintii-in-mod-natural-11749

    RăspundețiȘtergere
  8. Mersi mult, Mimi! Esti o comoara la casa omului:)

    RăspundețiȘtergere
  9. Multumim mult draga Mimi! Inca o data spun din tot sufletul ca esti o persoana minunata, si ma bucur ca impartasesti experienta ta si altor persoane.
    Daca tot ai scris ca folosesti argila si sarea in locul pastei de dinti, as vrea sa te intreb cu ce ai inlocuit celelate cosmetice, respectiv: demachinat, crema, sampon, gel de dus, crema de corp?

    RăspundețiȘtergere
  10. Draga Simona,
    Si eu iti multumesc mult de tot, ma bucur cand foloseste cuiva ceea ce scriu.
    Ca demachiant si crema de corp si de fata folosesc uleiul de cocos sau de masline. Ca sampon argila Ghassoul, dar acum am inceput si eu acest experiment:
    http://www.sfaturilebunicii.ro/2011/01/07/experiment-bicarbonat-de-sodiu-%C8%99i-o%C8%9Bet-in-loc-de-%C8%99ampon/

    RăspundețiȘtergere
  11. Si eu in gradina mea,primavara cand incepeam sapatul,incercam sa-mi las cat mai multe plante spontane neatinse,pe langa gard sau carare iar tata de multe ori imi spunea sa le rup ca stau urat pe langa legume.Dar simtem ca trebuie sa le las macar pt pamant daca nu pt mine(sunt abia la inceputul noii vieti,am doar cateva saptamani;si eu ca si Mimi nu stiu data exacta).Instinctul imi spunea ca au ele un rol,dar nu stiam cum sa le folosesc.Si nu stiu de ce dar prin comparatie cu vecinii nostri noua ne cresc in gradina f.multe"buruieni",sa fie un semn oare? Si vreau sa-i spun si eu Gabrielei ca la plafar se gaseste pasta de dinti pa baza de argila.

    RăspundețiȘtergere
  12. Am vazut ca Gabriela foloseste deja argila pt spalatul dintilor.Scuze!

    RăspundețiȘtergere
  13. Draga Angela,

    De mai multe ori pana acum am remarcat ca faci instinctiv si din bun simt, doar gandindu-te la o anumita problema, foarte multe lucruri exact cum trebuie. Mi se pare extraordinar, te felicit din suflet si-ti tin pumnii sa mergi tot asa si mai departe, mie imi pare tare rau ca asa de mult timp, nu mi-am folosit propriul cap mai deloc......

    RăspundețiȘtergere
  14. Iar eu tie Mimi iti multumesc ca (ma refer si la ceilalti cititori ai tai)ne dai voie sa-ti fim peieteni.E asa bine cand vorbesti 'aceiasi limba'.Am mai povestit si celor pe care ii cunosc eu despre blogurile astea,despre viata asta dar par asa de extraterestra!Nu-i de mirare caci si eu, nu cu multa vreme in urma, vedeam un film 'Pur si simplu crud',l-am gasit f.interesant dar niciodata(pana acum cand v-am gasit pe voi) nu m-am gandit ca as putea trai si eu astfel.Nu degeaba biserica crestina zice despre faptul ca Dumnezeu are rabdare cu toti,sa se intoarca la 'turma'.Deci fiecare cu chemarea lui,la timpul lui.Cu mult drag,Angela
    .

    RăspundețiȘtergere
  15. Draga mea Mimi
    Citesc, citesc, si nu ma mai satur de tot de spui. Si parca mi te adresezi mie in particular, caci ai scris aici totul ca si cand ai stiut ca am nevoie de ajutor sa nu ma dau batuta (din nou...). Si din nou nu ma mai satur de citit sarind de la un link la altul in toate locurile minunate unde ne trimiti tu. Asa am ajuns din nou, dupa ce am privit interviul cu preotul MOga al Eugeniei Voda, sa vizionez inca o data interviul cu Sanziana Pop si cu Uca Marinescu. Doua femei exceptionale. Iti multumesc ca iti deschizi sufletul catre noi si ca impartasesti toata experienta ta atat de pretioasa pentru noi. Iti multumesc deasemenea pentru generozitatea cu care ne dai din timpul tau. Dumnezeu sa te ajute sa realizezi tot ce iti propui, pentru ca ai un suflet ca paine lui Dumnezeu.
    Cu drag, E.

    RăspundețiȘtergere
  16. Draga mea draga,
    Sa stii ca m-ai facut sa plang! De bucurie! Si m-ai scuturat inca o data, facandu-ma sa constientizez cat sunt de binecuvantata. Ma simt mai mult ca niciodata in mainile lui Dumnezeu, care imi tot trimite in cale atatia oameni cu suflete atat de minunate, ca sa-mi dea si mie ceva din caldura si stralucirea lor....
    Cu mult drag,
    Mimi

    RăspundețiȘtergere
  17. Mimi, m-am tot inrebat cum folosesti uleiul de masline in locul demachiantului/gelului de curatare. Am gasit aici ceva: http://blog.biobeauty.ro/2009/12/15/demachierea-cu-ulei/ Asa procedezi si tu?
    In legatura cu samponul, are dna Ibrian o reteta de sampon, intr-una din cartile sale. Am sa o caut maine si, daca nu o sti, am sa o postez aici

    RăspundețiȘtergere
  18. Multumesc mult Simona, e o idee grozava, eu am dat cartea cu frumusetea mai departe si de aceea nu am acces pe moment la retele de ingrijire a corpului, trebuie neaparat sa mi-o cumpar din nou (putem face si extra o postare impreuna!).
    Cat despre demachierea cu ulei, eu nu inteleg de ce se complica asa si de ce au avut atatea probleme. Eu ud un prosop de bucatarie de hartie (am de aceea extra un sul si in baie, bineinteles ca ar fi mai bine un prosop de bumbac, dar eu si asa abia fac fata cu spalatul muntilor de haine murdare care se produc zilnic in familia mea, datorita copilasilor-dragalasilor trebuie sa incerc sa fac si aici fata in ordinea prioritatilor, eu vin undeva la coada), il storc si apoi ma dau bine cu ulei pe fata (uleiul de cocos e mai usor de manuit ca e mai solid, la temperaturile din Germania...), dupa care sterg cu prosopul ud si se ia totul absolut perfect (eu am insa numai chestii ecologice si fffff. naturale care se iau usor, mi-e teama ca la produsele conventionale nu ar functiona asa de bine). Ma spal apoi cu o pasta facuta din apa si putina argila, clatesc numai cu apa si eventual repet procedura cu ulei, in functie de cat machiaj mi-am pus in ziua respectiva (rimelul e cel mai problematic, dar eu nu ma dau decat la ocazii deosebite cu rimel, deci iar am mai scapat de o problema zilnica!). Iar ma clatesc cu apa si ma masez cu ulei in loc de crema si gata sunt!! Iar in zilele in care nu ma fardez (si sunt din ce in ce mai dese), ma spal numai cu apa si ma cremuiesc cu putin ulei de cocos.
    Eu mi-am terminat din pacate tenul cu fardarea ani de zile cu produse conventionale, pline de chimicale (de unde si ridurile cam multe), altfel nu cred ca ar fi necesar sa ma dau cu nimic, asa o piele catifelata nu am avut nici la 20 de ani!

    RăspundețiȘtergere
  19. Mimi, eu sunt Camelia. De 5 ani traiesc cu familia in Texas. Incerc sa devin raw vegan...dar am nevoie de sprijin moral,,,,si retete gustoase, pt ca sunt o gurmanda!
    Ma poti ajuta? Tu cred ca ma intelegi cel mai bine, pt ca si tu esti departe de casa...
    Multumesc,
    Camelia.
    cameliagabriela@yahoo.com

    RăspundețiȘtergere
  20. Tot eu sunt, Camelia.
    Mi-am amintit ca am si eu blog...dar nu prea intru pe el. cEl mai des imi accesez adresa de email pe yahoo.

    RăspundețiȘtergere