sâmbătă, 5 august 2017

Gazpacho

Acum doi ani in Menorca: vara, soare, caldura mare. Sunt in vacanta intr-un hotel normal. Nici urma in jur de vegan sau raw. Nu exista in tot oraselul nici macar  un restaurant vegetarian. Si totusi am mancat doua saptamani si raw si vegan. Absolut fara nicio problema. Dimineata micul dejun consta numai din pepeni rosii si galbeni, la fel de gustosi ca cei din Romania, iar la pranz si seara, pe langa diferitele salate pe care mi le "compuneam" singura la bufetul de salate (si asa stiam ca este totul vegan, caci putem sa decid ce componente aleg), nu mi-a lipsit o zi supa Gazpacho. O supa de vis, diferita de la restaurant la restaurant si care ma facea de fiecare data fericita. Cateodata rosie, altadata galbena, cateodata mai dulce, altadata mai sarata sau chiar picanta. 

Rosiile sunt dragostea mea, nu mi-as putea imagina vara fara ele. Ani de zile mancam in vacantele din Romania aproape numai rosii, iar cand cineva venea in vizita si ma intreba ce sa-mi aduca din Romania, imi alegeam numai legume si fructe. Dar observ cu inima stransa ca de la an la an este tot mai greu sa gasesc rosii bune la piata in Romania. Taranii nu mai au semintele vechi, ci cultiva acum plante noi, performante si rentabile, din pacate, FARA GUST! Si cand locuiam in Germania era o adevarata provocare sa gasesc rosii cu gust (vremea aici nu este tocmai favorabila culturii rosiilor). Cand m-am mutat in Belgia m-am gandit ca sunt pierduta defintiv, caci ani de zile eu nu am cumparat NICIODATA rosii din Belgia sau Olanda, pentru ca stiam ca nu pot avea gust, dupa ce am vazut cum cresc: in sere nesfarsit de lungi, in care lumina arde zi si noapte. Cum ar putea avea gust o rosie care nu a vazut o data pamantul in scurta si chinuita ei viata, care nu a cunoscut mangaierea razelor de soare si a suflarii vantului, care nu a primit hrana divina a apei de ploaie??? Dar niciodata sa nu spui niciodata, viata mi-a dat ocazia si in aceasta chestiune sa invat ceva nou...... Caci taman in Belgia l-am gasit pe Jean-Pierre (si nu este singurul!), si am invatat ca nu conteaza UNDE esti si nici ce AI la dispozitie, ci  ceea CE FACI.  Si CUM faci. Rosii belgiene care nu sunt cu mult mai prejos ca rosiile bunicii mele din Moldova. In ciuda vremii belgiene.....

Iubirea pe care un taran o pune in munca sa facuta cu suflet si cu drag este, pe langa biofotoni, cea de-a doua componenta ("X") indispensabila a unei alimentatii santoase. Daca nu sunteti binecuvantati cu o gradina, cumparati intodeauna produse de calitate, de sezon, din regiunea in care locuiti, de la oameni pe care-i cunoasteti si despre care stit cum lucreaza. Caci numai aceste produse sunt cu adevarat hranitoare si servesc vietii!!!

Si pentru ca mai frumos precum Kalil Gibran in "Profetul" nu a stiut nimeni a scrie despre munca, si o reteta pentru o hrana sufleteasca:

Muncă
.” Şi el răspunse zicând:
„Munciţi spre a vă ţine pasul cu ritmul pământului şi cu sufletul său,
Fiindcă a trândăvi înseamnă să rămâneţi străini anotimpurilor, să ieşiţi din alaiul vieţii care înaintează majestuos şi în nobilă supunere spre infinit.
Când munciţi deveniţi un fluier, prin care murmurul orelor se schimbă în cântece,
Care dintre voi ar dori să fie o trestie mută şi liniştită, atunci când totul cântă la unison?
Totdeauna vi s a spus că munca este un blestem şi truda o nenorocire,
Ci eu vă asigur că, muncind, transpuneţi în faptă o părticică din cel mai îndepărtat vis al pământului, care v a fost hărăzit când acest vis s a născut.
Şi rămânând uniţi în muncă, iubiţi viaţa cu adevărat
Şi iubind viaţa prin muncă, înseamnă că aţi fost iniţiaţi în cea mai lăuntrică taină a trăirii.
Dar dacă, în durere fiind, vă veţi blestema ceasul naşterii, iar povara cărnii o veţi simţi ca un stigmat pe fruntea voastră, atunci, vă asigur, numai sudoarea vă va spăla păcatul de pe chip.
Vi s a mai spus, cum că viaţa-i doar întuneric şi în slăbiciunea voastră repetaţi mereu spusele celor sleiţi de puteri
Ci eu vă spun că viaţa-i într adevăr un întuneric numai atunci când e lipsită de dăruire,
Că orice dăruire este oarbă când nu există ştiinţă,
Că orice ştiinţă este zadarnică dacă i lipsită de muncă,
Că orice muncă este goală fără de dragoste,
Iar când munciţi cu dragoste vă legaţi de voi înşivă, unul de altul şi, împreună, faţă de Creator.
Dar ce înseamnă să munceşti cu dragoste?

Înseamnă să ţeşi stofa cu fire toarse din sufletul tău, ca şi când iubita ţi ar trebui să o poarte,

Înseamnă să clădeşti o casă cu tragere de inimă, ca şi când iubita ţi ar trebui să o locuiască,

Înseamnă să semeni boabele cu duioşie, iar spicele să le seceri cu bucurie, ca şi când iubita ţi ar trebui să mănânce pâinea caldă,

Înseamnă să pui în toate lucrurile pe care le faci o fărâmă din sufletul tău

Şi să ştii că toţi morţii fericiţi se ţin în preajma ta, veghindu-te.
Adesea v-am auzit zicând, ca şi când aţi fi vorbit în somn: „Cel ce taie marmura şi care află în aceasta însuşi chipul sufletului său, e mai presus decât cel ce trudeşte pe ogor,
Iar cel care prinde curcubeul şi îl aşterne pe pânză spre a reda imaginea omului, e mai presus decât cel ce croieşte sandale pentru picioarele noastre”.
Ci, eu vă vorbesc, nu însă în somn, ci treaz, în plină zi, că vântul nu grăieşte mai melodios bătrânului stejar decât celui mai nezărit fir de iarbă
Şi doar acela este mare care ştie să transforme vocea vântului într un cântec ce se aude şi mai alinător datorită dragostei sale.
Munca este dragostea scoasă la lumină.

Şi, dacă nu poţi să munceşti cu dragoste ci cu scârbă, atunci mai bine părăseşte lucrul tău şi aşează te la poarta templului spre a primi pomană de la cei care cu bucurie muncesc

Iar dacă, cu nepăsare, vei face pâinea, va fi o pâine amară, care nu va potoli decât pe jumătate foamea omului.

Deoarece dacă, fără tragere de inimă, vei stoarce mustul din struguri, atunci nepăsarea ta ca o otravă se va răspândi în acel vin.

Şi chiar dacă vei cânta asemeni îngerilor, dar nu vei iubi cântecul, auzul oamenilor va rămâne surd la glasul zilei ca şi la acel al nopţii”.>

Sa revin insa la oile Gazpacho. Alta reteta perfecta: gustoasa, cu putine ingrediente, rapida, simpla, nu aveti nevoie de aparatura speciala. O puteti manca rece (in Spania mi-a fost adesea servita cu gheata) sau o puteti incalzi usor. Toti musafirii carora le-am servit-o au mancat-o cu entuziasm. 


GAZPACHO


Ingredientele le variati cel mai bine dupa gustul propriu: rosii, ardei gras si iute, castravete, ceapa, usturoi, verdeturi, sare, piper, ulei de masline de calitate. Eu iubesc varianta si cu morcov, telina, patrunjel radacina, alge, seminte de in si floarea soarelui. Si-mi place sa aduc tot curcubeul in farfurie......

Mod de preparare: eu mizex numai rosiile, toate celelalte ingrediente le tai marunt cu cutitul.
Pofta buna!







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu