joi, 28 aprilie 2016

Doamna Ibrian si Nelly

Nebanuite si neasteptate sunt caile vietii - una dintre temele mele preferate..... Cu cat trece timpul, cu atat devin mai sigura, ca nimic nu este intamplator, ca totul are un sens profund, ca viata se desfasora dupa un plan perfect, pus la punct pana la ultimul amanunt. Noi, oamenii obisnuiti, remarcam de cele mai multe ori ca se intampla ceva special de-abia atunci cand incep sa apara "coincidentele". Aparent intamplator, de multe ori intr-un mod de-a dreptul straniu si cateodata la marginea imposibilului, se leaga mersul lucrurilor cu al lumii intr-un iures de nestavilit si de nestapanit.  Mai modern si mai "in", vorbim astazi de sincronicitate.....

Astazi, o poveste frumoasa cu doamna Elena Nita Ibrian si Nelly Reinle-Carayon.  La prima vedere, nu ar parea sa aiba ele prea multe in comun - cel mult mancarea cruda, in acest caz concret, sarmalele din bucataria fara foc. Dar la a doua vedere, apar tot felul de elemente ale unui puzzle divin, care se potrivesc dintr-o data perfect unele cu altele. Si mie incepe sa mi se faca pielea de gaina......

Pe 2 noiembrie, cu 10 zile inainte de ziua doamnei Ibrian (nascuta pe 12 noiembrie), imi scrie Nelly (nascuta pe 13 noiembrie) sa ma intrebe de reteta de sarmale, pe care le mancase, facute de mine, cu 5 ani inainte, la un potluck organizat la ea acasa. Evident nu le uitase (aici nu uit sa ma bat singura mandra pe umar si sa ma felicit!)....  Ii trimit a doua zi reteta, iar in saptamana urmatoare, exact in saptamana cu aniversarile celor doua, ce credeti ca oferea Nelly in bistro-ul ei raw vegan din Speyer??? Da, ati ghicit: SARMALE. Dupa reteta doamnei Ibrian. Va puteti imagina ce s-ar fi bucurat buna doamna Ibrian, sa vada ca pana si in restaurantele din Germania ii sunt munca si ideile apreciate? Si asa incepe timpul sa se destrame, spatiul sa se dizolve, iar in urma ramane numai o lumina alba, curata si stralucitoare.....

Pe Nelly am cunoscut-o la acel potluck din 2010, si de atunci ne-am vazut doar destul de rar si de cele mai multe ori pe fuga. Dar eu simt un déjà-vu, ce nu-mi da pace, caci parca ne cunoastem de mii de ani. Si ma gandesc foarte des, caci nu pot uita, cum m-a felicitat Nelly de Craciun in limba romana (pe care ea nu o vorbeste)....... Pe doamna Ibrian nu am mai apucat sa o cunosc personal, noroc ca am vorbit tare mult numai la telefon. La fel si cu ea, nu am comunicat nicio clipa de la strain la strain, ci de la suflet la suflet, peste timp si spatiu, in lumina si bucurie....

Ultima data am fost la Nelly in martie, pe drum spre un seminar, am facut, ca de obicei de cate ori calatoresc prin Germania, pauza la ea in bistro (Bistroh - un joc de cuvinte, in limba germana roh inseamna crud). Avea in meniul saptamanii burger si fiica mea a tinut mortis sa-l incerce. I-a placut, desi nu a reusit sa NU faca comparatii cu varianta gatita, eu l-am devorat la randul meu, fotografiile cred ca va vor spune totul:

Nelly are acum un ajutor tare fain in bucatarie, un fel de zana raw vegan, dupa mine cel mai talentat raw chef ( si eu am avut sansa sa incerc creatiile multor bucatari raw renumiti!): Christin.

 Fiica mea nu se lasa de asemenea impresionata de sfaturile mele legate de combinatii proaste si isi comanda de fiecare data la sfarsitul mesei si desert, in saptamana respectiva si-a ales tortul "Donauwelle":
 Asa de frumos este chez Nelly:


La plecare, Nelly mi-a strecurat repede inca o doza cu un dar de la sufletul ei pentru sufletul meu: o sarma mare si grasa cu sos de ardei si rosii. Si imi arata si reteta de sarmale salvata pe telefon. Din pacate, am fost hulpava (caci arata perfect, mirosea nemaipomenit de bine si a avut un gust grozav  - doar varza murata era putin cam tare, aceasta este insa mare problema in Germania cu varza murata, rar se gaseste o varza de caliatte, ca in Romania!) si am mancat-o, fara sa ma gandesc sa-i fac mai intai o poza...... Iertare, iertare, oameni buni!!!!

Deci daca aveti cumva si voi drum vreodata pe la Speyer, poate va gasiti si ceva timp pentru o masa gustoasa si o portie mare de energie pozitiva!

Update: Din fericire, a pus Nelly poze cu sarmalele ei pe FB si Instagram:



luni, 18 aprilie 2016

Congresul "Imbatranim - ramanem sanatosi" in Bad Camberg, Germania - 6/7/8 mai 2016

 Astazi am putin timp de scris, caci am doi instalatori aici care tocmai demoleaza baia, iar dupa ce pleaca ei, va  trebui sa vad cum ma voi descurca cu potopul care ramane din urma lor si nu voi mai avea timp de altceva in afara de curatenie (din pacate nu vor termina astazi si vor reveni!!!). Asa ca profit de timpul acesta "liber" pentru a da un anunt important  mai departe: si anul acesta, va avea loc in Germania congresul "Alt werden - gesund bleiben" . Bineinteles ca si eu voi participa, prea bine m-am simtit, prea multe am invatat si prea tare mi-a placut anul trecut! Iar daca aveti chef si posibilitatea sa va faceti drum, ca sa vedeti o multime de oameni faini, va astept si eu cu mare drag (anul trecut au participat trei persoane din Romania, m-am bucurat foarte mult sa le cunosc!). Din pacate, anul acesta nu vom mai avea stand, dar sunt si eu in echipa de  organizatori si voi fi, intr-un fel sau altul, omniprezenta.
 
Congresul "Imbatranim - ramanem sanatosi",
Bad Camberg, Germania - mai 2016

Vineri/sambata/duminica 6/7/8 mai 2016, va avea loc in localitatea Bad Camberg (Germania) congresul "Imbatranim - ramanem sanatosi". Organizatorul congresului, Manfred Bruer este preocupat de foarte multi ani de procesul imbatranirii, a scris o carte foarte faina pe aceasta tema si a adunat o experienta vasta, demna de impartasit.
Sursa foto: Manfred Bruer
 In zilele noastre, mentalitatea colectiva s-a schimbat foarte mult: tot mai multi oameni incearca sa impinga cat mai departe, undeva pe ultima latura din spatele vietii, momentul imbatranirii. Batranetea a capatat o conotatie negativa si aproape nimeni nu mai vrea sa fie batran. Vrem numai solutii simple si imediate. Si vrem sa depunem oricum cat mai putin efort posibil. Iar responsabilitatea o pasam cu mare drag altora..... Cei mai putini dintre noi sunt dispusi sa priveasca adevarul in fata si sa accepte realitatea: caci daca recunoastem si acceptam un fapt ca adevarat (de exemplu, faptul ca modul de viata si alimentatia au un rol hotarator in procesul de imbatranire), suntem inevitabil obligati sa suportam consecintele si sa actionam in consecventa. Adica, pentru a ramane la exemplul imbatranirii, vine momentul sa ne suflecam manecile si sa ne punem pe treaba: ne schimbam modul distructiv de viata si modul nesanatos de alimentatie; iesim din starea pasiva si incepem sa ne miscam in aer liber; ne reevaluam modul de gandire; urmarim cu multa disciplina, hotarare si consecventa telul propus; citim, studiem, ne informam temeinic, dar mai ales, SI aplicam permanent in practica tot ceea ce invatam teoretic  samd. Mda, iar vin eu cu astfel de solutii incomode. Probabil aceasta este si explicatia logica a popularatitatii destul de reduse. Noroc ca statisticile de blog ma lasa in continuare "rece": caci ca si pana acum, scriu acest blog doar pentru ca trebuie sa spun ceea ce stiu, vad totul ca pe o datorie de onoare fata de marii mei invatatori. Si pentru ca stiu ca in realitate nu exista nici scurtaturi, nici solutii comode, nici leacuri minune, suport la randul meu consecintele....
Chiar si deja bine-cunoscutul bunic fumator, bautor de rachiu, mare iubitor de fripturi si produse lactate, care a trait peste 90 de ani si a murit in liniste, perfect sanatos in propriul pat, nu face de fapt decat sa confirme corectitudinea teoriilor medicinei holistice. Caci BUNICUL (intr-un fel, bunicul nostru, al tuturor), a trait cu totul altfel decat traim noi astazi, in cu totul alt mediu de viata. El a mai baut inca apa curata si vie de izvor, a respirat aer curat si pur, a trait in armonie cu natura inconjuratoare, in pace cu sine insusi si cu ceilalti oameni, a muncit cu drag in bataia soarelui, a vantului si a ploii. Carnea pe care a mancat-o provenea de la animalele crescute in propria batatura, hranite cu hrana corespunzatoare speciei lor. Laptele si produsele lactate erau consumate in cea mai mare parte in stare cruda. Vinul baut era facut fara niciun fel de chimicale de el insusi, din strugurii adunatii din butasul de langa casa, de cele mai multe ori insirat de-al lungul pridvorului.  Bunicul nici nu a cunoscut cuvantul stress si nici s-a lasat presat de timp. In afara de cateva nunti si botezuri pe an, nu a facut din noapte zi. Cat despre vaccinuri, medicamente, operatii si alte lucruri similare nici nu mai este cazul sa vorbesc (mai mult despre nevasta bunicului, bunica noastra colectiva, la Cristela Georgescu).
Desigur ca medicina alopata ofera o explicatie mult mai comoda si mai usor de acceptat. Caci daca pornim de la ideea ca in primul rand genele sunt hotaratoare pentru starea noastra de sanatate si pentru durata vietii noastre (desi astazi nici macar teoria aceasta nu mai sta in picioare - multi cercetatori si oameni de stiinta, cum ar fi de exemplu Bruce Lipton, demonstreaza clar ca genele pot fi modificate, in primul rand de propriile ganduri!!), atunci ne putem incrucisa linistiti mainile pe piept si putem motai si vegeta mai departe in fata televizorului. Sau acceptam solutia si mai simpla si ne dam pe mainile chirurgilor: sa ne aranjeze ei din punct de vedere estetic, astfel incat macar fizic sa nu ne mai aratam varsta. Definitiv, eu nu scriu pentru acesti oameni, carora le doresc din inima multa sanatate, ci pentru oamenii care sunt hotarati sa-si reia responsabilitatea  pentru sanatatea lor in propriile maini.

Manfred Bruer a adunat de-a lungul si de-a latul lumii nenumarate date despre longevivi. A cautat informatii cat mai variate si mai complexe si a  reusit sa condenseze munca multor medici si oameni de stiinta. Pe coperta cartii sale, este trecut si omul caruia ii este dedicat un intrag capitol al cartii: Wilhelm Fiebiger (nascut in 1917), care desi a trait cel de-al doilea razboi mondial direct pe front, ca soldat, dupa o copilarie dificila, marcata de lipsuri, boala si suferinta, a reusit sa descopere "secretul" tineretii fara batarnete. Nu, domnul Fiebiger nici nu ia vreun medicament, nici nu cunoaste vreun leac minune, nici nu si-a operat ridurile. Solutia sa este cu totul alta: duce doar o viata simpla si modesta, in deplina armonie cu natura. Motto-ul vietii sale: "Eu sunt in Dumnezeu si Dumnezeu este in mine". Pe langa hrana vegana, in cea mai mare parte cruda, pace sufleteasca si procupari mentale, domnul Fiebiger este convins si de importanta miscarii: in afara de munca fizica in gradina sa, practica si programul "5Tibetani" si sta de 3 ori pe zi in cap - o demonstratie live poate fi vazuta in  aceasta emisiune.  In cadrul congresului, este organizata si o vizita in gradina domnului Fiebiger - pe 3000 m² si-a creat propriul paradis: cu pomii fructiferi (el reuseste sa cultive chiar si smochini, desi clima germana nu le este deloc favorabila), legumele si toate plantele din flora spontana care ii sunt necesare pentru hrana sa zilnica. Anul acesta, Wilhelm va vorbi la congres despre dragoste.......

Programul congresului este foarte bun, i-as mai aminti pe scurt numai pe profesorul Leitzmann (un corifeu al alimentatiei vegane/vegetariene - a fost ani de zile conducatorul Institutului pentru Nutritie din cadrul Universitatii Justus-Liebig Gieße, este continuatorul lucrarii prof. Kollath) si pe Elke Neu, proprietara unei pensiuni in care este oferita bolnavilor numai hrana vie, si care va prezenta chiar cativa fosti bolnavi (toti suferinzi de boli grave!), vindecati numai cu ajutorul hranei vii.

Adevarul este dupa mine clar si indiscutabil: fiecare om hotaraste singur cum traieste, cum imbatraneste si cum moare. Fiecare isi cauta modele de viata si fiecare decide cui ii da crezare - nimic nu ii este impus nimanui! 

Cu mare drag,
Mihaela

UPDATE: Pentru ca de anul trecut au intervenit ceva schimbari in infatisarea mea, o fotografie actuala de la aniversarea prietenei mele (ea a implinit 50 de ani, eu o urmez cu incredere: in un pic mai mult de un an si jumatate, ii calc pe urme!) - nu de alta, dar au trecut multi cunoscuti vechi pe langa mine si nu m-au recunoscut cu noua frizura.......
Eu sunt duduia din stanga, cu cea mai frumoasa si stralucitoare piatra la gat (cristal de munte)